Parohia Ortodoxa Romana Invierea Domnului Mannheim Heidelberg Preot Ioan Popescu Mitropolia Germaniei Adresa Telefon Contact Slujbe Program Duminica Maria Botez Cununie Spovedanie Maslu Sfanta Liturghie Inmormantari Intruniri Universitate Universität Prihoanca

O minune care pe mulţi i-a convins de adevărul credinţei ortodoxe. Pentru că minunea are loc doar când ortodocşii din Ţara Sfântă prăznuiesc Botezul Domnului – pe stil vechi!! (Tot aşa cum doar la Sfintele Paşti prăznuite de ortodocşi vine lumina sfântă).

Un eveniment care are loc an de an si asta de aproape 2000 de ani încoace. Doar în anul 2008 este consemnat cu regret prin mărturia părintelui Filothei Bălan - care a vieţuit la Mănăstirea Petru Vodă, fapul ca apa Iordanului nu si-ar fi schimbat cursul de Boboteaza ....

În rîndurile de mai jos, vom reda pasajul dedicat zieli de Boboteaza din18 Ianuarie 2009, pasaj citat din jurnalul Mariei Chirulescu, martor ocular al acestui eveniment

Azi, 18 ianuarie 2009, in ajunul Bobotezei pe stil vechi, asa cum se sarbatoreste in Tara Sfanta, am participat impreuna cu grupul de 30 de pelerini romani si cu Parintele Roman de la Asezamantul Romanesc de la Ierihon la procesiunea de sfintire a apelor, oficiata de Patriarhul Ierusalimului si a intregii Palestine, Teofil al III-lea. Eram sositi in Israel din data de 6 ianuarie, la scurta vreme dupa declansarea razboiului din Gaza (care nu a avut nici un fel de repercursiune asupra vietii de fiecare zi din Tara Sfanta sau Egipt), vazusem Steaua Magilor deasupra Bisericii Nasterii din Betleem si acum speram cu totii sa ne invredniceasca Dumnezeu sa vedem minunea intoarcerii apei Iordanului.

Stiam ca Iordanul reprezinta granita naturala dintre Israel si Iordania si ca zona in care se petrecuse Botezul Mantuitorului nostru se afla la doar 5-6 km distanta fata de punctual in care Iordanul se varsa in Marea Moarta. Mai stiam ca zona, minata, este inchisa pentru trafic in toata perioada anului, oficialitatile israeliene acceptand sa o deschida pentru crestini doar de doua ori pe an, de Boboteaza si marti in Saptamana Patimilor, cand de asemenea se oficiaza o slujba de sfintire a apei de catre reprezentantii Patriarhiei Ierusalimului.

Mai stiam ca exact in aceasta zona Poporul Ales a intrat in Tara Fagaduintei traversand apa Iordanului, dupa cucerirea cetatii Canaanului (actualul Jerihon, cel mai vechi oras din lume, aflat la 300 metri sub nivelul marii in cea mai joasa despresiune din lume, aici descoperindu-se vestigii arhelologice cu vechime de aprox. 7.000 ani). De altfel, localitatea de granita cu Iordania se numeste Bet Haraba, "Casa Reintoarcerii", denumirea facand referire exact la acest moment al revenirii poporului lui Israel condus de Moise, care insa nu a mai apucat sa intre in Tara Fagaduintei, murind pe muntele Moabului. Tot aici Sfantul Prooroc Ilie Tezviteanul a fost ridicat la cer cu carul de foc, aruncand din mers mantia sa Sfantului Prooroc Elisei (izvorul Sf. Elisei, acum captat, este sursa de apa potabila a Jerihonului).

Si tot in acest loc binecuvantat, Sf. Ioan Botezatorul L-a botezat cu apa pe Domnul nostru Iisus Hristos - moment de inceput al propavaduirii Legii celei Noi, in care se vadeste caracterul divin al Mantuitorului nostru: " Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: "Acesta este Fiul Meu iubit intru Care am binevoit" (Marcu 3, 16-17). In aceste conditii este de imaginat cu cata nerabdare asteptam sa vedem ce se va intampla astazi la apa Iordanului.

Drumul de la Asezamanrul Romanesc din Jerihon (manastirea de maici in care suntem cazati in conditii foarte bune) si pana la locul original al Botezului Domnului l-am parcurs in aproximativ 20 de minute. De la intrarea in zona de granite, minata, ne-a intampinat armata israeliana, cu militari avand tot armamentul din dotare la vedere, cu masini, tancuri si tot arsenalul si organizarea necesara evitarii oricarui risc de producere a vreunui incident, avand in vedere ca noi ne aflam in Palestina, in aceasta perioada de razboi aflat in derulare la doar cateva sute de kilometri distanta.

Aveam de parcurs vreo 2-3 km de drum bine delimitat cu garduri de sarma si placute de atentionare (zona minata!), drum perpendicular fata de albia raului Iordan. Atentionarea ca scaldatul este interzis in apa Iordanului ne-a intampinat de la intrare in zona militarizata! Noutatea care a aparut insa fata de anul trecut (mai fusesem la aceasta procesiune si de Boboteaza si in Saptamana Patimilor in 2008) a fost plantatia de finic din partea stanga a drumului, semn ca guvernul israelian pare sa cedeze presiunilor tuturor bisericilor, care solicita ca acest loc sa fie deminat si redat vietii monahale in mod liber.

Aici, in Transiordania, s-a nevoit Sf Prooroc Ilie, dupa sosirea sa de la Sinai si inaintea ridicarii sale la cer, precum si Sf Prooroc Elisei. Tot aici Maria Egipteanca a vietuit singura - cu Domnul - fiind gasita dupa 47 de ani de aspra nevointa de catre Parintele Zosima, plecat in pustiu in perioada postului Pastelui din Manastirea Sf Gherasim al Iordanului - aflata pe drumul dintre Jerihon si locul Botezului Domnului. Tot aici s-au nevoit, secole de-a randul, multime de pustnici, primul monah roman a carui pezenta este consemnata in aceste locuri fiind parintele Iosif de la Bisericani. In aceasta zona s-a construit intre anii 1935 si 1938 un schit romanesc, in present nelocuit - ca si asezarile monahale ale grecilor, etiopienilor, catolicilor etc. Toate patriarhiile care au proprietati in acest pustiu fac acum demersuri pentru redeschiderea asezamintelor lor monahale.

Ziua se anunta mohorata, noaptea plouase - ca binecuvantare a Domnului peste aceste pamanturi aride, la vreme de mare sarbatoare crestina! Dar la coborarea din autocar am constatat ca soarele ardea si deci ne-am lasat in masina hainele groase cu care venisem si bine am facut, pentru ca atat cat a durat procesiunea de la apa Iordanului vremea a fost de vara - la mijlocul lunii ianuarie! - am folosit umbrelele sa ne ferim de soare si nu de ploaie, asa cum preconizasem; dupa care vremea s-a mohorat din nou¦ Pe cand plecam, la final, multime de autocare cu etiopieni crestini "s-au scurs" unul dupa altul spre aceeasi zona, pentru a sarbataori ca si noi Botezul Domnului, pentru ei norii desfacandu-se de asemenea, exact deasupra locului Botezului, ca si pentru noi.

In drum spre albia Iordanului am fotografiat fara nici o jena si fara sa fim cu ceva impiedicati multimea de soldati israelieni inarmati, dar si pe beduina tanara care, in stanga drumului, in camp, direct pe jos, asezata turceste, intindea cu o extraordinara dexteritate foi subtiri de aluat, pe care apoi le cocea pe o plita incinsa, mare cat un disc de tractor, un fel de paine de post oferita spre vanzare pelerinilor care ajunau pentru Boboteaza. Iar aceia dintre noi cu afaceri acasa, in Romania, se intrebau unde sunt institutii precum Sanepidul sau Protectia Consumatorilor, intr-o tara cu pretentii de standard de civilizatie ridicat, precum Israelul.

La apa Iordanului lume putina, poate un sfert din numarul pelerinilor de anul trecut. Cativa rusi, foarte putini greci, multi romani - natie mai curajoasa sau poate mai credincioasa, care a trecut mai bine testul lasarii in voia Domnului in conditiile de razboi in derulare din Tara Sfanta. Noi plecasem in pelerinaj in 6 ianuarie 2009, la scurta vreme dupa inceperea ostilitatilor, cu o zi dupa invazia terestra a trupelor israeliene in Fasia Gaza si, din cei 53 de pelerine inscrisi initial, doar 6 s-au speriat si s-au retras, marea majoritate a celor care ne-au urmat avand o singura grija: sa nu se anuleze programul Pe urmele Mantuitorului in Tara Sfanta, Sinai si Egipt! Coborati din avion la Tel Aviv, am mers direct la slujba de Craciun de la Bethleem, unde, ca si aici, am gasit biserica aproape goala¦ Insa chiar de a doua zi am constatat ca, in afara trupelor armatei - la vedere in tot Israelul - viata decurge firesc, iar programul nostru s-a desfasurat punct cu punct asa cum ni-l planificasem de acasa!

Ajunsi la albia Iordanului pe la ora 10, pana pe la 12 ne-am cautat locuri de unde vizibilitatea sa fie maxima catre apa raului si mare parte dintre noi au reusit sa insele vigilenta tinerilor soldati israelieni, sarind gard catre zona mai apropiata de mal, care deja fusese inchisa la ora sosirii noastre. Era insa clar ca nu putem ajunge chiar la mal. Pe cealalta latura a raului, in Iordania, doar cativa crestini si un grup de rusi care trecusera din Israel pe malul iordanian, reusind in acest fel nu doar sa evite aglomeratia si interdictiile din zona israeliana, dar sa se si scalde in apa sfintita in ziua de Boboteaza! Buna id©e pentru anul viitor, de o mai randui Domnul!

Apa Iordanului, verde ca smaraldul si deloc limpede, curge in mod normal de la stanga la dreapta, dinspre Galileea spre Marea Moarta, in care se varsa. Cei care au venit acum prima data si nu stiau regula, au constatat insa ca undele curgeau exact invers, de la dreapta spre stanga si au considerat ca asa este cursul firesc. Noi, cei care mai fusesem aici, am fost uimiti sa constatam ca, fara sa fie nici o adiere de vant, apa Iordanului se unduia catre amonte, dar la o privire mai atenta am vazut ca micile gunoaie luate de apa - adevarate "probe martor" - curgeau pe langa malul iordanian in sensul firesc de curgere, catre Marea Moarta! Cu doua ore inaintea sosirii patriarhului, apa deja se comporta nefiresc! Greu de explicat, parea o iluzie optica unduirea catre amonte pe centrul raului si mergerea totusi catre aval a impuritatilor pe marginea apei, vedeai si nu stiai ce sa crezi, cu atat mai mult cu cat si anul trecut, in Saptamana Patimilor, unduirea fusese similara, dar atunci si frunzele aflate pe apa urmau cursul undelor deci in mod evient Iordanul se intorsese in 2008!! Am asteptat sa vina patriarhul sa vedem ce se mai intampla!

Dupa ora 12 a sosit Patriarhul Teofil al III-lea cu soborul de preoti, care au inceput slujba de sfintire a apei, aghiazma mare, timp in care parca Iordanul s-a oprit complet din curgerea sa. Apoi Patriarhul Ierusalimului si a intregii Palestine a trecut singur, smerit, linistit, prin multime indreptandu-se spre malul Iordanului, cu un mare manunchi de busuioc in mana. L-au urmat preotii, unul dintre acestia avand in maini cutia cu porumbei. Jos, langa apa Iordanului, slujba nu a fost vizibila, noi cu totii ne aflam sus pe mal, deasupra raului, paziti si ingraditi de fortele de ordine. Doar preotii nostri au stat langa suita patriarhului.

Crucea si buchetul de busuioc s-au aruncat de trei ori, un porumbel a zburat mult spre dreapta si imediat grupul de rusi aflat in zona catre care s-a indreptat porumbelul a inceput sa aplaude si sa strige! Se intamplase ceva, noi nu vazusem nimic, am aflat ulterior ca rusii vazusera ca undeva, in mijlocul albiei relativ inguste, apa se rotise ca intr-un vartej si se facusera valuri in sensul invers curgerii firesti! Noi, restul lumii, am vazut aceleasi unde care mergeau spre amonte ca in ultimele doua ore, in timp ce o punga mare alba curgea spre aval, tot pe langa malul celalalt, iordanian! Mai intelege ceva, daca poti! Pentru noi,venirea patriarhului nu reprezentase un moment care sa schimbe comportamentul ciudat al apei, in ziua aceasta speciala, in care firea intelege mai bine decat omul prezenta Divinitatii!

Ceea ce am remarcat insa imediat dupa aruncarea buchetului de busuioc cu cruce in apa Iordanului a fost o extraordinara lumina care a inundat intreg locul, dintr-o data! Era ca si cum cerurile se deschisesera, era o luminozitate extraordinara, greu de descris si m-am gandit ca poate aparatul fotografic poate inregistra ceva din acesta stralucire calda, revarsata din belusg, asa cum nu stiu sa mai fi vazut vreodata! Este o diferenta intre cele doua fotografii facute inainte si dupa aparitia acestei lumini, dar nu atat de pregnant precum ma asteptam sa vad. Trebuie sa fii acolo si sa simti si sa te bucuri!

La plecare, cand deja multimea se risipise, l-am intrebat pe Parintele Roman (care vietuieste in Tara Sfanta de peste 15 ani) daca s-a intors sau nu Iordanul. Iar parintele ne-a raspuns simplu, zambind: "pai nu-l vedeti? Curge invers si acum!!" Si ne-a aratat zona din stanga, dinspre Galileea, de unde Iordanul venea; acolo undele mergeau clar inapoi, spre amonte! In fata noastra insa, in acelasi timp, impuritatile se scurgeau pe marginea apei, spre aval!

Marturia edificatoare avea sa ne-o dea Parintele Dionisie de la manastirea Secu, cel care a umplut multe sticle cu apa din Iordan, pentru pelerinii din grupul nostru. Parintele a spus cu candoare: "apa asta e un pic sarata!", fara sa se gandeasca la faptul ca tocmai acest gust dovedeste clar ca Iordanul s-a intors, preluand prin schimbarea sensului de curgere, apa din Marea Moarta in care in mod normal se varsa! Seara, la Jerihon, Mihaela S. - una dintre pelerinele din grupul nostru - ne-a adus doua sticle cu apa din Iordan: prima sticla umpluta in data de 8 ianuarie, cand vizitasem Galileea si facusem o scurta oprire la albia acestui rau, cea de-a doua sticla umpluta astazi, dupa 10 zile, la finalul procesiunii de Boboteaza. Apa din prima sticla este clar dulce, apa preluata astazi are gust sarat!

Avem ochi, ne-am uitat si n-am inteles ce vedem; avem urechi si n-am inteles ce auzim (slujba s-a oficiat in limba greaca)! Am vazut revarsarea de lumina dupa deschiderea cerurilor la aruncarea crucii in apa de catre Patriarh, dar numai la proba gustului (apa sarata!) am inteles deplinatatea minunii Domnului, la care fusesem martori! La distanta de aproape 2000 de ani de la momentul Botezului lui Dumnezeu intrupat, apa aceasta ramane martor viu si da an de an slava Sfintei Treimi pentru ca a curpins in undele sale trupul omenesc al Mantuitorului, pentru spalarea pacatelor intregii omeniri cazute!

Daca unii dintre noi am gandit ca vom primi minuni evidente drept "premiu" pentru curajul sau inconstienta de a porni de acasa in coditii de razboi, cautandu-l pe Hristos in Tara Sfanta, Domnul ne-a smerit o data in plus pe noi, cei aflati in aceasta zi de Boboteaza la apa Iordanului, protejandu-ne, ferindu-ne de ispita mandriei care ne-ar fi putut incolti in suflet - dovada de suprema iubire dumnezeiasca. Ne-a dovedit ca multi dintre noi - cei care s-au indoit de ce vad - nu avem naivitatea si curatia sufleteasca a copiilor, care vad si cred lucrurile simple. Pentru ca Dumnezeu este simplu, noi il complicam - dupa cum da marturie un iscusit duhovnic roman. Ne-a aratat ca lucrarile si tainele Sale sunt de necuprins pentru mintea noastra doritoare de evidente. Ne-a revelat, daca mai era nevoie, ca starea noastra de pacatosenie ne exclude categoric dintre cei alesi, care s-au putut si astazi bucura. Multe invataturi, de luat aminte spre mantuire¦

"Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit? Si tie, Iordane, ca te-ai intors inapoi? Muntilor ca ati saltat ca berbecii si dealurilor, ca mieii oilor? De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, de fata Dumnezeului lui Iacob, Care a prefacut stanca in iezer, iar piatra in izvoare de apa. Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava, pentru mila Ta si pentru adevarul Tau." (Psalmul 113, 5-9).